Page 32

32
Prințesa și bobul
de mazăre
de
Hans Christian Andersen
E
ra odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu asta-I prinţesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în
o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată.
Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.
lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea
să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le
lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte
necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă
adevărată.
Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită. Tuna,
fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare.
Deodată, s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi
regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă.
La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina
ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine
şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea înapoi pe la călcâie.
Dar zicea că-I prinţesă adevărată.
— Bine, las’ că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar
n-a spus nimic; s-a dus în odaia de culcare, a luat toate
saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o boabă de
mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele
de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de puf.
Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa, au întrebat-o cum a
dormit.
— Groaznic de prost! a răspuns prinţesa. Toată noaptea
n-am închis ochii. Dumnezeu ştie ce a fost în pat! Am şezut
pe ceva tare şi acum sunt toată numai
vânătăi! Groaznic!
Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă
adevărată, dacă a simţit ea o boabă de mazăre prin
douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de
gingaşă la piele nu putea să fie decât o prinţesă!
Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că
odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea