Page 27
P. 27
27
Ridichea uriașă
poveste populară rusească
Î
ntr-un sat frumos şi bogat, într-o căsuţă îngrijită, cu
o grădină mică de zarzavaturi, trăia un ţăran bătrân
împreună cu băbuţa lui, cu nepoţica, un căţel şi o pisică.
Odată, bătrânul a semănat în grădină legume, printre care
şi ridichi. Într-o dimineaţă, pe când s-a dus în grădina de
zarzavat, a băgat de seamă că una dintre ridichi a crescut
foarte mare, roşioară şi frumoasă.
Pe zi ce trecea, ridichea se făcea tot mai mare
şi mai mare, încât, privind-o, moşneagul
gândea:
„D
in ridichea aceasta vom mânca cu
toţii o săptămână.” S-a apropiat de ea
şi a început să tragă. Dar ridichea
stătea înfiptă în pământ, nu voia să
se
clintească şi, atunci, moşneagul
a chemat băbuţa în ajutor.
— B
abă, babă, vino să-mi ajuţi
să scot ridichea!
A venit baba, l-a prins pe moş de
mijloc, moşul s-a prins
de
frunzele
ridichii şi au început să tragă, dar
ridichea nu se mişca din loc.
Bunica a început să îşi strige nepoata:
— Vino, nepoată, să ne ajuţi! Ridichea asta
este uriaşă şi tare încăpăţânată!
Nepoata a venit iute şi s-a apucat de mijlocul babei, baba
de moş şi moşul de frunzele ridichii;
au început să tragă cu nădejde, dar
uriaşa nici gând să se clintească din loc.
Atunci fetiţa s-a gândit la prietenul ei, căţelul cel
jucăuş și neastâmpărat. Acesta a venit iute-iute, dorind
să fie de ajutor, dar tot nu au reuşit. În curte nu mai era
decât pisica, aşa că au chemat-o şi pe ea. Pisicuţa a lăsat
joaca şi s-a dus repede în grădină să-i ajute, că doar făcea
parte din familie. Nici de data aceasta ridichea nu s-a clintit
din loc. Atunci pisicuţa şi-a amintit că un şoricel îşi făcuse
căsuţa în peretele casei, aşa că l-a strigat şi pe el şi l-au
rugat să le vină în ajutor.
— Şoricel mititel, ştiu că te-am alergat de atâtea ori, dar
acum avem nevoie de ajutorul tău!
Acesta s-a gândit bine, apoi a venit şi el în grădină,
s-a prins de coada pisicii, pisica de căţel, căţelul
de fetiţă, fetiţa de babă, baba de moş şi moşul
de frunzele ridichii şi au tras cu nădejde.
Ridichea a început să se mişte şi, până la
urmă, i-au venit de hac. S-au bucurat cu
toţii că au izbutit să scoată ridichea și,
pentru că au muncit cu toţii, au mâncat cu
toţii din ridiche şi au petrecut împreună.
Ridichea uriașă
poveste populară rusească
Î
ntr-un sat frumos şi bogat, într-o căsuţă îngrijită, cu
o grădină mică de zarzavaturi, trăia un ţăran bătrân
împreună cu băbuţa lui, cu nepoţica, un căţel şi o pisică.
Odată, bătrânul a semănat în grădină legume, printre care
şi ridichi. Într-o dimineaţă, pe când s-a dus în grădina de
zarzavat, a băgat de seamă că una dintre ridichi a crescut
foarte mare, roşioară şi frumoasă.
Pe zi ce trecea, ridichea se făcea tot mai mare
şi mai mare, încât, privind-o, moşneagul
gândea:
„D
in ridichea aceasta vom mânca cu
toţii o săptămână.” S-a apropiat de ea
şi a început să tragă. Dar ridichea
stătea înfiptă în pământ, nu voia să
se
clintească şi, atunci, moşneagul
a chemat băbuţa în ajutor.
— B
abă, babă, vino să-mi ajuţi
să scot ridichea!
A venit baba, l-a prins pe moş de
mijloc, moşul s-a prins
de
frunzele
ridichii şi au început să tragă, dar
ridichea nu se mişca din loc.
Bunica a început să îşi strige nepoata:
— Vino, nepoată, să ne ajuţi! Ridichea asta
este uriaşă şi tare încăpăţânată!
Nepoata a venit iute şi s-a apucat de mijlocul babei, baba
de moş şi moşul de frunzele ridichii;
au început să tragă cu nădejde, dar
uriaşa nici gând să se clintească din loc.
Atunci fetiţa s-a gândit la prietenul ei, căţelul cel
jucăuş și neastâmpărat. Acesta a venit iute-iute, dorind
să fie de ajutor, dar tot nu au reuşit. În curte nu mai era
decât pisica, aşa că au chemat-o şi pe ea. Pisicuţa a lăsat
joaca şi s-a dus repede în grădină să-i ajute, că doar făcea
parte din familie. Nici de data aceasta ridichea nu s-a clintit
din loc. Atunci pisicuţa şi-a amintit că un şoricel îşi făcuse
căsuţa în peretele casei, aşa că l-a strigat şi pe el şi l-au
rugat să le vină în ajutor.
— Şoricel mititel, ştiu că te-am alergat de atâtea ori, dar
acum avem nevoie de ajutorul tău!
Acesta s-a gândit bine, apoi a venit şi el în grădină,
s-a prins de coada pisicii, pisica de căţel, căţelul
de fetiţă, fetiţa de babă, baba de moş şi moşul
de frunzele ridichii şi au tras cu nădejde.
Ridichea a început să se mişte şi, până la
urmă, i-au venit de hac. S-au bucurat cu
toţii că au izbutit să scoată ridichea și,
pentru că au muncit cu toţii, au mâncat cu
toţii din ridiche şi au petrecut împreună.
