Page 26
P. 26
26
Fusul s-a învârtit din nou, după vechiul cântec, iar inul lângă pădure, acolo unde trăiesc
s-a prefăcut iar în aur. Când a venit regele dimineața și a vulpea și iepurele, am văzut o casă
văzut ceea ce își dorea, n-a mai putut să dea înapoi, ci s-a micuță. Iar în spatele ei era un foc și, în jurul
ținut de cuvânt; așa că s-a căsătorit cu fata morarului, care focului, țopăind, un pitic cânta:
a devenit regină.
La nașterea primului copil, aceasta, foarte fericită, a uitat
de făgăduiala făcută piticului. Dar într-o zi, când se juca în
camera sa cu copilul, el s-a ivit acolo, tulburându-i sufletul.
Ea s-a plâns de nenorocul ei și i-a făgăduit
că îi va da tot ce-și dorește, numai
copilul nu. În cele din urmă, piticul
a spus:
— Îți dau trei zile și, dacă
în acest răstimp îmi vei ghici
numele, atunci vei păstra
copilul.
Acum, regina stătea trează
toată noaptea gândindu-se
la toate numele pe care le
auzise vreodată. Ba, a trimis și
mesageri peste tot, să afle unele
noi.
A doua zi, piticul a sosit, iar ea a
început să înșire toate numele pe care și le
amintea; dar, de fiecare dată, el răspundea:
— Doamnă, nu acesta este numele meu!
A doua zi, a început cu toate numele caraghioase pe care nimic.
le auzise vreodată, dar piticul răspundea după fiecare:
— Doamnă, nu acesta este numele meu!
A treia zi, s-a întors un mesager și i-a spus:
— Am călătorit două zile fără să aud niciun nume
necunoscut. Dar ieri, în timp ce urcam un deal înalt, de
— Ce petrecere-o să fie,
Bere multă și friptură,
Cântec, joc și bucurii!
Mica doamnă, ghici, nu ghici
Rumpelstiltskin să mă strigi!
Când a auzit regina, n-a mai putut de bucurie
și îndată ce a sosit micuțul ei prieten, a
chemat întreaga curte să fie de față.
Dădaca stătea lângă ea cu copilul în
brațe, pregătită să-l dea, iar piticul era
încredințat că va lua copilul în pădure,
Așa că a întrebat:
— Doamnă, care este numele
meu?
— RUMPELSTILTSKIN? a spus
regina zâmbind.
— Probabil că ți-a destăinuit vreo
vrăjitoare! Neîndoielnic că este vreo vrăji-
toare la mijloc, a zis piticul și a început să plângă
și să bată din picioare deznădăjduit.
Apoi s-a pregătit de plecare, în timp ce tot alaiul curtenilor
râdea de el, pentru că le dăduse atâta bătaie de cap cu un
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31