Page 20

20
Gretel fugi spre grajdul unde era închis Hänsel şi, des-
chizându-l, strigă bucuroasă:
— Am scăpat, Hänsel, am scăpat, frăţioare! Vrăjitoarea pădurea începu să li se pară din ce în ce mai
a pierit!
Hänsel sări afară din grajd. Şi, văzându-se iarăşi casa părintească.
împreună, îşi săriră de gât şi se sărutară şi bucuria le râdea
în ochi şi-n inimă. Şi de voioşi ce erau, ţopăiau ca nişte îşi părăsise copiii în pădure, bietul om nu mai avusese o clipă
iezi!
Intrară în căsuţa vrăjitoarei şi acolo, în toate colțurile,
erau numai cufere pline cu mărgăritare şi nestemate!
Hänsel își umplu buzunarele până nu mai putu, iar Gretel unde mai ies atâtea. În acest timp, Hänsel scotea şi el din
îşi umplu şorţuleţul.
— Acum, hai să plecăm de-aici, hotărî Hänsel.
Merseră ei ce merseră, cale de
câteva ceasuri şi, de la o vreme,
cunoscută. Şi-ntr-un sfârşit, zăriră din depărtare
Trecură pragul casei şi săriră la gâtul tatălui lor. De când
fericită. Pe femeie însă n-o mai găsiră copiii – murise.
Gretel îşi deşertă şorţuleţul şi începură a se rostogoli
prin odaie mărgăritarele şi nestematele, de te mirai de
buzunar câte un pumn plin de pietre preţioase şi, după ce
le aruncă pe podea, apucă să arunce alt pumn, până ce-şi
goli amândouă buzunarele.
Şi trăiră ei împreună numai în bucurie şi fericire.