Page 19
P. 19
19
Au ajuns la o căsuţă. Copiii rămaseră cu gurile căscate,
căci toată căscioara era făcută din pâine şi acoperită cu un oscior, iar vrăjitoarea nu vedea prea
cozonac, iar geamurile erau din zahăr curat.
— Hai să-ncepem să îmbucăm! zise Hänsel!
Hänsel rupse o bucăţică din acoperiş, iar Gretel ronţăia săptămână Hänsel rămăsese la fel de slab ca şi înainte,
de zor o spărtură de geam. Deodată o voce subţire, care vrăjitoarea îşi pierdu răbdarea:
venea dinăuntrul căsuţei, se auzi:
— Cine tot ronţăie a mea căscioară?!
Se deschise uşa şi-o femeie bătrână ieşi din casă și
începu a-i întreba:
— Ei, copii, cine v-a adus aci? Intraţi!
Copiii au intrat. Iar acolo îi aştepta mâncare, lapte, clătite
şi-o mulţime de nuci! După ce se ospătară ei bine, bătrâna roboteala. Trebuia să care apă, să atârne cazanul pentru
le pregăti două paturi şi Hänsel şi Gretel se culcară.
Bătrâna se arătase prietenoasă ca să le câştige
încrederea, dar ea era o vrăjitoare haină.
De cum se iviră zorile, vrăjitoarea fu în picioare și începu porunci vrăjitoarea şi vezi dacă-i destul de încins, ca să
a mormăi de bucurie: „Straşnică bucătură o să am!”
Apoi, apucându-l pe Hänsel cu mâna ei sfrijită, îl împinse
până la un grăjduleţ cu gratii de fier şi-l închise acolo. Apoi îndată ce-ar fi fost înăuntru, pac! ar fi închis cuptorul. Şi-ar fi
o trezi pe Gretel şi începu a-i striga:
— Scoală, leneşo, şi adu apă, să-i faci o fiertură bună lui Numai că Gretel băgă de seamă ce gânduri clocea în cap
frate-tău, că trebuie să-l îngrăşăm! Acum e numai piele şi vrăjitoarea şi se prefăcu că-i neîndemânatică:
os, dar când s-o mai împlini, o să-l mănânc!
Gretel începu a plânge, dar făcu tot ce-i poruncea
vrăjitoarea. Şi-n timp ce lui Hänsel i se aducea cea mai putea să încap în ea! Şi se apropie de cuptor şi-şi vârî capul
bună mâncare, ca să se îngraşe, Gretel abia de căpătă în el.
nişte coji.
În fiecare dimineaţă, vrăjitoarea se strecura până la grajd se duse până-n fundul cuptorului. Apoi închise uşa de fier şi
şi striga:
— Hänsel, ia scoate un deget afară, să văd de te-ai vezi că Gretel fugi de-acolo, să n-o mai audă, iar vrăjitoarea
îngrăşat de ajuns!
Dar Hänsel îi trecea printre gratii
bine.
Trecură zilele şi, văzând că după a patra
— Gretel, o strigă ea pe fetiţă, grăbeşte-te de adu apă,
că eu pe Hänsel îl pun la fiert!
Biata surioară plângea și îi şiroiau lacrimi amare pe
obraz!
— Doamne, ajută-ne! striga ea.
Nici nu se luminase bine de ziuă, când începu Gretel
fiertură în cârligul de fiert şi să aprindă focul.
— Mai întâi, aş vrea să punem la copt, auzi tu? se răsti
baba la Gretel. Am aprins cuptorul. Bagă-te înăuntru, îi
punem pâinea!
Vrăjitoarea o îndemnă pe fată să se vâre în cuptor și de
ţinut-o acolo până ce se rumenea bine. Şi-apoi ar fi mâncat-o.
— Aş intra, dar nu ştiu cum să fac … Pe unde să intru?
— Păi … nu-ţi dă prin cap pe unde? Ia te uită, şi eu aș
Gretel doar asta aştepta. Îi dădu un brânci zgripţuroaicei de
puse zăvorul. Văleu! ce mai urlete răzbăteau dinăuntru! Dar
cea haină pieri ca o netrebnică, arsă de dogoare.
Au ajuns la o căsuţă. Copiii rămaseră cu gurile căscate,
căci toată căscioara era făcută din pâine şi acoperită cu un oscior, iar vrăjitoarea nu vedea prea
cozonac, iar geamurile erau din zahăr curat.
— Hai să-ncepem să îmbucăm! zise Hänsel!
Hänsel rupse o bucăţică din acoperiş, iar Gretel ronţăia săptămână Hänsel rămăsese la fel de slab ca şi înainte,
de zor o spărtură de geam. Deodată o voce subţire, care vrăjitoarea îşi pierdu răbdarea:
venea dinăuntrul căsuţei, se auzi:
— Cine tot ronţăie a mea căscioară?!
Se deschise uşa şi-o femeie bătrână ieşi din casă și
începu a-i întreba:
— Ei, copii, cine v-a adus aci? Intraţi!
Copiii au intrat. Iar acolo îi aştepta mâncare, lapte, clătite
şi-o mulţime de nuci! După ce se ospătară ei bine, bătrâna roboteala. Trebuia să care apă, să atârne cazanul pentru
le pregăti două paturi şi Hänsel şi Gretel se culcară.
Bătrâna se arătase prietenoasă ca să le câştige
încrederea, dar ea era o vrăjitoare haină.
De cum se iviră zorile, vrăjitoarea fu în picioare și începu porunci vrăjitoarea şi vezi dacă-i destul de încins, ca să
a mormăi de bucurie: „Straşnică bucătură o să am!”
Apoi, apucându-l pe Hänsel cu mâna ei sfrijită, îl împinse
până la un grăjduleţ cu gratii de fier şi-l închise acolo. Apoi îndată ce-ar fi fost înăuntru, pac! ar fi închis cuptorul. Şi-ar fi
o trezi pe Gretel şi începu a-i striga:
— Scoală, leneşo, şi adu apă, să-i faci o fiertură bună lui Numai că Gretel băgă de seamă ce gânduri clocea în cap
frate-tău, că trebuie să-l îngrăşăm! Acum e numai piele şi vrăjitoarea şi se prefăcu că-i neîndemânatică:
os, dar când s-o mai împlini, o să-l mănânc!
Gretel începu a plânge, dar făcu tot ce-i poruncea
vrăjitoarea. Şi-n timp ce lui Hänsel i se aducea cea mai putea să încap în ea! Şi se apropie de cuptor şi-şi vârî capul
bună mâncare, ca să se îngraşe, Gretel abia de căpătă în el.
nişte coji.
În fiecare dimineaţă, vrăjitoarea se strecura până la grajd se duse până-n fundul cuptorului. Apoi închise uşa de fier şi
şi striga:
— Hänsel, ia scoate un deget afară, să văd de te-ai vezi că Gretel fugi de-acolo, să n-o mai audă, iar vrăjitoarea
îngrăşat de ajuns!
Dar Hänsel îi trecea printre gratii
bine.
Trecură zilele şi, văzând că după a patra
— Gretel, o strigă ea pe fetiţă, grăbeşte-te de adu apă,
că eu pe Hänsel îl pun la fiert!
Biata surioară plângea și îi şiroiau lacrimi amare pe
obraz!
— Doamne, ajută-ne! striga ea.
Nici nu se luminase bine de ziuă, când începu Gretel
fiertură în cârligul de fiert şi să aprindă focul.
— Mai întâi, aş vrea să punem la copt, auzi tu? se răsti
baba la Gretel. Am aprins cuptorul. Bagă-te înăuntru, îi
punem pâinea!
Vrăjitoarea o îndemnă pe fată să se vâre în cuptor și de
ţinut-o acolo până ce se rumenea bine. Şi-apoi ar fi mâncat-o.
— Aş intra, dar nu ştiu cum să fac … Pe unde să intru?
— Păi … nu-ţi dă prin cap pe unde? Ia te uită, şi eu aș
Gretel doar asta aştepta. Îi dădu un brânci zgripţuroaicei de
puse zăvorul. Văleu! ce mai urlete răzbăteau dinăuntru! Dar
cea haină pieri ca o netrebnică, arsă de dogoare.
